Defileul Vaserului, cu aspectul unui canion, este situat in sectorul estic al Muntilor Maramuresului, pe care raul Vaser il strabate pe o distanta de cca 4 2 km. In perioada 1924-1932 prin acest defileu a fost construita o cale ferata cu ecartament ingust (0, 76 m), pe unde vagoanele incarcate cu lemne erau si sunt si in prezent tractate de locomotive cu abur. Defileul are peretii abrupti, este puternic impadurit, cu numeroase izvoare minerale.
Turistii pot parcurge intregul defileu in vagoane destinate acestui scop. Trenuletul cu abur ( „mocanita” ) pleaca zilnic din localitatea Viseul de Sus, atingand punctele Novat, Faina si chiar Macarlau.
> De pe acest traseu se pot face drumetii pe muntii din jur, unde exista numeroase puncte de belvedere. Se remarca Vf. Toroiaga (1930) cu panorama deosebita spre Muntii Rodnei, Depresiunea Maramuresului si celelalte sectoare ale Muntilor Maramuresului. Atractivitatea acestuia rezulta din faptul ca in prezent in Romania se pastreaza doar cateva asemenea trenulete. Traseul este reconfortant cu efecte tamaduitoare pentru cei prinsi de stresul cotidian.
> Numită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cutural. Pe o rută de aproape 60 kilometri distanţă circulă – pe lângă locomotive Diesel – până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus (prescurtare de la Calea Ferată Forestieră) devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcţionează cu abur.
> In fiecare an, batrana Mocanita atrage mii de turisti din toata lumea, oferindu-le calatorii de neuitat. Turistii pot merge cu trenul pana sus, in capatul vaii, si inapoi, bucurandu-se de frumusetea naturii. De asemenea, este posibil ca acestia sa se opreasca pe drum, la una din numeroasele halte, si sa inceapa o excursie prin munti. Totul incepe la statia de tren Viseu de Sus, iar cum aceasta nu e o statie obisnuita de tren, ci una forestiera, nu exista platforme pentru pasageri. Locul arata mai degraba ca un deposit de lemne decat ca o statie de tren, cu un puternic miros de lemn proaspat taiat.
> Dimineata foarte devreme, Mocanita este pregatita pentru excursia din zi, atat vagoanele pentru turisti, cat si cele forestiere sunt atasate la locomotive cu aburi, se fac provizii de lemn si de apa – ele fiind combustibilul motorului pe aburi – iar mecanicul este cel care porneste motorul. Dupa un timp, trenul suiera lung, pufaind de-a lungul drumului, urmand raul in cascade, trenul trece mai intai pe langa casele din Viseu de Sus. Apoi, dupa aproape sapte kilometri, ruta intra in padurea salbatica, trecand pe langa stancile prapastioase ale stramtorii, si facandu-si intrarea in munti prin tuneluri intunecoase. Linistea naturii este intrerupta nu doar de raul grabit si zgomotos, de pufaiturile si sasaitul trenului, ci din cand in cand, si de fluieraturile ascutite ale locomotivei. Mocanita se strecoara apoi usor in sus, pe pantele abrupte, deseori dand impresia ca nu mai poate avansa si ca puterea aburului nu este suficienta. La urcare, trenul lasa vagoane goale, care sunt luate la intoarcere, pline de busteni. Trenul opreste si cand localnicii urca de-a lungul drumului. Acestia folosesc trenul pentru a aduce branza in vale, la oras, ca sa o vanda, si sa viziteze satele invecinate. Pe langa acestea, sunt necesare mai multe opriri pentru carburant, pentru ca trebuie facute noi provizii de apa. Apoi locomotiva este separata de vagoane si este luata la rau. La intoarcere, le da turistilor o zdruncinatura puternica, doar pentru a-i instiinta ca trebuie sa fie pregatiti pentru continuarea excursiei. Rezervorul trebuie, de asemenea, sa fie incarcat cu lemn pentru foc. Trenul poate cadea de pe sine, dar la o viteza de 10 km/ora, acesta nu pune o astfel de problema. Pasagerii ajuta la repunerea trenului pe sine folosind tot ce vad in cale: bucati de lemn, lanturi, topoare sau carlige. Un tractor forestier poate da ultima impingere pentru ca excursia sa poata continua. Cand calatoriti cu Mocanita urcand valea, ar trebui sa se retina ca aceasta este ca o calatorie in timp: dupa plecarea din statia Viseu, telefonul nu mai are semnal, iar orice contact cu timpurile contemporane este pierdut; trenul este tras de o locomotiva veche, cu aburi, si de aceea se cere atentie sporita la scanteile sau funinginea care ar putea pata sau arde hainele; de-a lungul drumului, nu exista magazine, iar proviziile de mancare, apa si alte consumabile trebuie facute dinainte de plecare.
> Fiind un tren forestier, orarul Mocanitei nu este riguros. Vara, pleaca de obicei la ora 6 dimineata, insa este bine sa va interesati dinainte in ce priveste ora de plecare. Incearcati sa faceti calatoria intr-o zi cu prognoza meteo favorabila, altfel, placerea va va fi stricata de ceata si ploaie, iar acoperisul vagonului-platforma nu va va fi de nici un folos. Dus-intors, calatoria dureaza 12-14 ore si nu exista posibilitati de aprovizionare pe traseu. De aceea, va trebui sa va faceti provizii de mancare si bautura. Intrucat este o zona de munte – racoroasa si vara -, e bine sa aveti haine suficiente si destul de groase. Nu imbracati haine deschise la culoare si nici de fas: se murdaresc de funingine sau pot fi arse de scanteile locomotivei.
Detalii, pregram si preturi excursii cu mocanita pe: site-ul oficial al Căii Ferate Forestiere Vişeu de Sus
Pingback: John
cu Mocanita vreau si eu ! sper sa ajung in Maramures macar anul viitor !